Marius Moga a recunoscut că încă are sentimente puternice pentru Iulia Vântur, iubita de care s-a despărţit anul trecut, după patru ani de relaţie. Nu ştie exact cât timp s-au iubit şi nici data despărţirii, însă Marius Moga ştie sigur că sentimentele lui pentru Iulia Vântur sunt la...
|
Vrei sa fi primul care afla ce e nou? Inscrie-te acum si vei primi cele mai noi melodii direct la tine in email |
S-a nascut in 1928 in Bucuresti, fiul violonistului Gore Ionescu. In 1937 se muta la Targoviste cu familia. Incepe sa invete sa cante la cobza din 1938 (instruit de Gheorghe „Vetoi” Maslina), dar din 1940 renunta la aceasta in favoarea viorii, indrumat de tatal sau. Din 1945 incepe sa cante ca vioara a doua, in taraful tatalui sau, in aceasta perioada perfectionandu-si tehnica cu alti muzicanti din Targoviste, dar si din Teis sau Bucuresti (notabili fiind Petrica „Gusa” Linte sau Ion Puceanu).
Din 1946 se alatura ca vioara secunda, tarafului lui Vasile Chira: Vasile Chira (vioara), Gogu Chira (tambal mic), si Grigore „Vetoi” Maslina (cobza), in 1948 preluand conducerea tarafului odata cu moartea acestuia. In aceasta perioada compune primele sale piese instrumentale (cateva cantece de pahar si cantecul lautaresc „Mariuta, Marioara”). In 1949 revine in Bucuresti, in cartierul Floreasca. Din 1950 incepe sa cante la restaurantul „Buzoianu`”, impreuna cu Gheorghe Maslina, mutat si el recent in Bucuresti. In 1951 se alatura echipei de dansuri populare „Vasile Roaita”. In 1952 inregistreaza primul disc la Electrecord, iar in 1953 este angajat la Teatrul Giulesti, unde il cunoaste pe Ilie Udila, cu care incepe sa colaboreze. Varful carierei sale este materialul de debut al Romicai Puceanu din 1964, Aurel Gore conducand tarafului ce o acompania. Inregistreaza pana la inceputul anilor `70 alaturi de Gabi Lunca, Dona Dumitru Siminica, dar si alte cateva discuri mici impreuna cu fratele sau, Victor Gore. Moare in 1989.
Stil: Aurel Gore se afla printre instrumentistii care au lasat in urma veritabila arta a muzicii lautaresti urbane (mahala). Despre celebrul violonist s-au scris putine lucruri insa. Intr-o fisa, devenita de ceva vreme legendara, de la Institutul de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu”, semnata de Aurel Gore, acesta sustinea ca „Imi plac si jocurile nationale [cantece taranesti -- n.r.], dar mai mult cantecele de masa [cantece lautaresti urbane -- n.r.]“.
Gore l-a avut drept model pe Ion Puceanu; relatia dintre cele doua familii (Gore si Puceanu) s-a consolidat insa, cand fratii au inceput sa cante cu Romica Puceanu. Aurel si Victor Gore au devenit lautarii preferati ai Romicai. O alta influenta notabila pentru stilul lui Aurel Gore a fost tatal sau, Gore Ionescu, culegator de dansuri populare din intreaga tara, lautar rural prin excelenta.
Aurel Gore isi desavarseste stilul urban in a doua jumatate a anilor `50, in special „la lautari, pe Dudesti”, Costel „Trompetistu`” Vasilescu povestind, intr-un interviu din 2007: „[...] spre sfarsit [la sfarsitul anilor `60 -- n.r.], vorbeam intre noi, lautarii, si il luam pe Aurel Gore sa cante cu noi la nunta, chiar daca omul care ne platea nu vroia, neaparat, vioara. Faceam cheta, si Aurica pleca acasa cu bani. Toti lautarii muream dupa el! [...]”
Piesa de fata: inregistrare din 1957, taraful Fratii Gore:
- Aurel Gore — vioara
- Victor Gore — acordeon
- Mitica „Ochi-Beliti” Ionescu — tambal
- Costel Iordache — contrabas
- Costel Vasilescu — trompeta
- Grigore „Vetoi” Maslina – cobza
80
Parerea ta conteaza..
